in gura pietii, pe niste cutii una peste alta, o femeie in virsta a asternut o hirtie pe care a intins citeva lucrusoare mici si caraghioase: totosei, manusi, caciulite si aceste mitzuflendere de pus nicaieri.
e un ger cumplit si nu stiu cum rezista acolo. ma opresc si o intreb cit costa: 1 leu. cumpar si deodata se insufleteste, vrea sa-mi vorbeasca si eu retin din toata insiruirea ca nu vrea sa ceara de pomana.
aduc acasa snuruletele si constat ca sunt niste flori cu boboci. la unul din boboci, s-a terminat lina si din ghemotoc apare ceva portocaliu. desi eram convinsa ca o sa le arunc, nu ma indur si vad in fata ochilor, miinile femeii in manusile ferfenita - ea care vindea si manusi - invinetite de ger.
oare de ce nu i-am cumparat toate florile alea si sa-i dau mai multi bani?
de atunci o caut pe femeie, dar ea ca in povesti a disparut.
3 comments:
Ma face sa ma gandesc la "sfara cu motocei de crapau matele jucandu-se cu ei". Ii plac lui Jazz?
Cred ca daca batranica a disparut a reusit sa le vanda pe toate.
ce bine ca esti optimista, eu la asta nu m-am gindit!
nu, jazz nu a primit la joaca snuruletele de lina. ele stau agatate la bucatarie si sunt urite, urite de tot.
Ajunsesem la un moment dat atat de pesimista incat a fost nevoie sa ma apuc de exercitii de optimisim.
Floricele crosetate sunt delicate, culorile cred ca le uratesc.
(Cuvantul de verificare la postarea comentariului este "jazini":))
Post a Comment